Construcția bisericii

O clădire de cult ortodox - biserica - este compusă din următoarele părţi prezentate în ordine, din exterior spre interior: pridvorul, pronaosul, naosul peste care se înalţă turla Pantocratorului, absidele laterale, altarul şi absidiolele proscomidiei şi diaconiconului desparţit de naos şi celelalte spaţii prin tâmpla catapetesmei. Totdeauna bisericile ortodoxe se construiesc din punctul de vedere al punctelor cardinale pe direcţia Es t- Vest, adica la vest este pridvorul şi la est altarul.

          Pe lângă cele enumerate mai sus se pun în evidenţă elemente, componente şi subsisteme specifice:arce, bolţi, cupole, turle etc., alaturi de elemente comune construcţiilor în general: grinzi, stâlpi, pereţi etc. Deosebit de important este şi turnul-clopotniţă.
          Pridvorul bisericii este de obicei mare, larg, deschis, de multe ori însă pentru conservarea monumentului el se închide cu geamuri.Uneori pridvorul poate să lipsească sau poate fi adăugat mai târziu bisericii. (Pridvor - spaţiu deschis, la nivelul solului, care face legătura dintre interiorul şi exteriorul unor edificii, delimitat de regulă de arcade sprijinite pe coloane sau stâlpi de piatră, zidărie sau lemn. În arhitectura ecleziastică precedă spaţiile de cult propriu-zise.)
           Pronaosul este locul în care se pătrunde din pridvor, printr-o uşă masivă. El are forma unui dreptunghi şi permite trecerea în naos.
          Naosul are forma unui pătrat, încoronat de Turla cea mare a Pantocratorului adică cupola de deasupra naosului unde se află pictat Isus Cristos ca împărat al lumii (Pantocrator=cel care împărăteşte, conduce - Pantocrator în traducere "Atotputernicul" sau "Atotţiitorul". În iconografia de tradiţie ortodoxă imaginea lui Iisus Hristos, reprezentat, de obicei, cu capul descoperit cu nimb cruciger, binecuvântând cu mâna dreaptă şi ţinând Evanghelia închisă (uneori deschisă) în mâna stângă. Este reprezentat frecvent în calotele bisericilor, care acoperă spaţiul lor central - naosul)care se sprijină de obicei pe patru picioare puternice de zidărie, împărţind greutatea cu arcurile laterale semicilindrice.
           Absidele laterale sunt de largi şi adânci, astfel că ele depăşesc planul pronaosului. Astfel în dreptul lor lăţimea bisericii atinge cea mai mare dimensiune. Zidurile absidelor au de obicei formă cilindrică în interior şi poligonală în exterior.
           Altarul se prezintă ca un dreptunghi în continuarea zidurilor naosului, este spaţios cu nişe mari, poate fi considerat cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul se închide printr-un semicerc asemănător absidelor şi situat în ax. Rezultă astfel o importantă mărire a spaţiului. În altar trecerea se face prin două uşi numite diaconeşti, prin aceste uşi, femeilor le este interzis să treacă. Există în cadrul altarului şi absidiolele (abside mai mici) proscomidiei şi diaconiconului.
           Absidiolaproscomidiei este o nişă sau firidă mai mică (uneori în lipsă de spaţiu chiar o masă) situată pe peretele de nord al altarului unde preotul pregăteşte painea şi vinul pentru împărtăşanie. (Proscomidie - în bisericile ortodoxe, încăpere anexă a altarului sau simplă nişă de dimensiuni mari, situată în parte de nord a altarului, în care se oficiază o slujbă specială la care se pomenesc ctitorii şi binefăcătorii respectivului locaş, înainte de începerea liturghiei. Tot aici se păstrează vasele sacre şi împărtăşania pentru bolnavi.
           Absidiola diaconiconului este locul în altar unde se păstrează veşmintele liturgice (hainele preoţeşti dar şi alte elemente ce fac parte din ritualul bisericesc).
           Atât pronaosul, naosul cât şi altarul au ferestre. În pronaos şi naos, ferestrele sunt dispuse pe ambele laturi, iar în altar există o singură fereastră care străpunge semicercul ce închide altarul dinspre răsărit. În acest fel edificiul primeşte suficientă lumină, fiind veşnic scăldat în interior de razele soarelui ce pătrund şi creează o atmosferă de linişte şi reculegere specifică monumentelor religioase.
           Tâmpla bisericii (catapeteasmă sau iconostas - Tip de ecran alcătuit dintr-un schelet lemnos sau de zidărie, care separă sanctuarul (absida altarului) de spaţiul naosului, cu care comunică prin uşile împărăteşti şi prin perechea de uşi diaconeşti.) este din lemn şi are oarecum forma unui perete ce desparte naosul de altar, sau altfel spus altarul de tot restul bisericii. Ea este pictată în ulei, frescă, etc şi cuprinde un număr mare de icoane împărăteşti cu praznice împărăteşti, apostoli şi prooroci..
           O biserică atunci cînd se construieşte are un hram. Hramul adoptat la sfinţirea unei biserici poartă numele unui Sfânt, şi este dat astfel încât să aibă legătură cu viaţa comunităţii ce a ridicat biserica respectivă.
           Turnul-clopotniţă este situat în general, la intrarea de vest şi pe sub el sau pe lângă el se face intrarea în incinta bisericii. În partea de sus a turnului-clopotniţă de găsesc clopotele. Alteori - în special cand spaţiul destinat clădirii bisericii este limitat - poate fi chiar deasupra pronaosului bisericii.