Catehism și rugăciuni

Catehism ortodox și rugăciuni...

Rugăciune de mulțumire către Maica Domnului

Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin!



  Cuvine-se dar să plecăm genunchiul nostru și  Domnului să ne rugăm ...

Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor; Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel prea scump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit. Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, cei ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim. Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru că prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerita a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănata; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreapta răsplătire şi despărţire de prealuminată fața Ta ne aşteaptă. Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea? Pentru această alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, îndelung-Răbdătorule. Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice. Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, și mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine şi a ne teme din toată inima noastră şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Ca bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Credinta

Cea mai cuprinzătoare definiţie a credinţei a lăsat-o, peste veacuri, Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 0049 017634266176. Simplu şi la obiect. Teologia dogmatică, dezvoltând definiţia Sfântului Apostol Pavel, spune despre credință că este, mai întâi de toate, darul lui Dumnezeu. Este rodul conlucrării dintre Dumnezeu şi om, dăruită prin harul divin. Credinţa nu poate fi cumpărată sau învăţată. Dumnezeu nu poate fi cunoscut cu mintea, pentru că „lumea, prin înţelepciune, nu L-a putut cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Corinteni 1,21).

Credinţa este un dar al harului Duhului Sfânt. Nu se dă pe baza faptelor, ca nimeni să nu se poată lăuda. Nimeni nu este prea rău sau prea bun, prea sărac sau prea bogat, prea tânăr sau prea bătrân pentru a putea primi acest dar, atât de preţios. Omul trebuie numai să fie gata să-l primească.

Nu este întâmplător faptul că dumnezeieștii Părinți au statornicit, în Simbolul de credinţă pe care îl rostim la fiecare Liturghie, cuvântul - „cred”. Este confirmarea faptului că întreaga noastră viaţă trăită euharistic are drept început credinţa.

Însă, în ochii noştri căutători de palpabil, de concret, toate acestea par noţiuni de şcoală – aşezate într-un manual uitat. Concret, cum înţelegem credinţa?

Întâi de toate, credinţa produce o viață nouă, care se manifestă prin lucruri măsurabile, zi de zi. Prima dovadă a credinței este dragostea pentru Dumnezeu. O dragoste dezinteresată pentru natura Lui, pentru slava Lui, iubind rugăciunea, dumnezeiasca Liturghie şi bunătatea. Un sentiment care te face să fii ca un îndrăgostit. Credinţa se manifestă în dorul de Dumnezeu, aşa cum poetic cântă imnografia Bisericii: „îndulcitu-m-ai cu Dorul Tău Hristoase şi m-ai preschimbat cu Dumnezeiasca Ta dragoste”. Este ceva ce te mistuie în interior pentru Dumnezeu şi, în acelaşi timp, pentru semeni. O nelinişte care, împlinită euharistic, devine dulce bucurie.


Sf.Evanghelie

Sfânta Evanghelia este Însuşi Hristos, prezent în inima Bisericii, prin cuvintele Sale, căci El este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat. Origen spunea că „noi ne împărtăşim cu Hristos prin Cuvânt şi prin Pâine”, adică prin Sfânta Evanghelie şi Sfânta Euharistie.     

Sfânta Evanghelie, reprezintă pecetea credinţei noastre ortodoxe, fundamentul „Legii Noi”, primit de la Fiul Unic al Tatălui, pe Muntele Golgota. Ea a fost mai întâi transmisă prin viu grai, de Sfinţii Apostoli, şi apoi a fost scrisă de către cei patru mari evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Pentru noi, credincioşii, întâlnirea cu Dumnezeu se face în cadrul sfintelor slujbe, care reprezintă de fapt trăirea şi întruparea Sfintei Evanghelii. Atât Sfânta Liturghie, cât şi Utrenia, slujba răsăritului din zilele de duminică şi sărbători, sau slujbele Sfintelor Taine: Cununie, Maslu, cuprind în ele părţi din Sfânta Evanghelie.

În cadrul slujbei Utreniei, când ivirea zorilor luminii, învinge noaptea întunericului şi a păcatului, credincioşii îşi îndreaptă primele gânduri ale dimineţii către Dumnezeu Tatăl, închinându-se şi sărutând Sfânta Evanghelie.

Sfânta Evanghelie reprezintă aşadar, o punte de legătură între cer şi pământ, între Domnul Iisus Hristos, despre care propovăduieşte Evanghelia şi credincioşii prezenţi la sfintele slujbe care stau în faţa Mântuitorului.


Trairea ta..

Ce inseamna sa fii Crestin si sa ai o traire dupa voia si placul lui Dumnezeu ?

Ce inseamna sa fii crestin, cum este un crestin sau cine este cu adevarat crestin?” Multi zic ca ei sunt credinciosi sau crestini, dar cei mai multi habar nu au ce inseamna asta, ci ei se cred credinciosi pentru ca au trait intr-un context inselator, unde daca toti zic ca sunt credinciosi in felul lor, repede zic si ei, dar asta nu inseamna ca sunt cu adevarat credinciosi. Altii sunt atat de morali si religiosi, incat se cred buni si daca nu-si vor vedea starea depravata a pacatului, vor sfarsi in iadul vesnic unde se afla multi oameni religiosi si morali. Asa ca, cu Biblia pe fata ca de obicei, vreau sa vorbesc despre evidentele nasterii din nou, despre cum este si cum traieste un crestin autentic. Pentru ca acest subiect este unul dintre cele mai importante subiecte, ma simt incordat si totusi liber sa vorbesc despre acest subiect, pentru ca dupa cum spun si in celelalte articole, Biblia este clara si cine nu este cu adevarat crestin, nu doar cu numele sau cu prezenta, nu doar cu parerea sau cu presupusul, ci cu toata fiinta lui, altfel acel om va ajunge in locul unde niciodata nu va mai putea sa schimbe ceva, iadul vesnic.

Adevaratul crestin nu este schimbat de el insusi, ci de Dumnezeu insusi. De aceea cel schimbat de Dumnezeu va ramane schimbat. Cei mai multi care se cred crestini sau care odata au luat o hotarare de moment pentru DOMNUL HRISTOS si care acum traiesc in subjugarea poftelor si viciilor, acestia ei s-au schimbat pe ei si nu DOMNUL HRISTOS, pentru ca atunci CAND Dumnezeu incepe “această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Filipeni 1:6.

Vedeti, ca sa fii sfant dupa cum El este Sfant, nu poti devenii decat numai daca El te face Sfant. Sau conform spuselor DOMNULUI ISUS HRISTOS “Ferice de cei cu inima curata caci ei vor vedea pe Dumnezeu”, ca sa ai o inima curata o obtii numai de la El, nu prin propriile puteri ale tale.

Ca sa putem da o definitie clara la cuvantul crestin, nu o sa folosesc un dictionar care este facut de om, ci folosesc Scriptura scrisa de Apostolii care au umblat cu DOMNUL SLAVEI prin DUHUL SFANT.


Rugăciunea pentru luminarea minții copiilor ...

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează mințile copiilor noștri cu harul Tău cel dătător de viață. Tu, Care dai celor înțelepți ințelepciunea și celor pricepuți priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înțelepciunii, al cunoștinței și al înțelegerii. Tu i-ai luminat pe aleșii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii și Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul și Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfințeniei, răspândind în lume dreapta credință. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, și ea a rușinat mulțimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noștri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.

Share by: